casa mea e din nou asta: http://sandibelle.youzone.ro

http://sandibelle.youzone.ro

toţi ascultăm muzică bună!

ce? nu vă vine să credeţi? da! toţi ascultăm muzică bună: rock, dance, hip-hop, house, disco, manele etc etc etc. dacă încă nu v-aţi convins, aruncaţi-vă privirea şi mai jos:

 

anonim: nu toţi ascultă muzică bună

sandibelle: ba daaaaaaaaa ! facem “prinsoare” ? întreabă pe orice animal: “tu asculţi muzică nashpa ?” şi să îmi spui dacă îţi va răspunde UNU singur: da, eu ascult o muzică de kkt şi’mi place

schimbari si iar schimbari

vechiul blog nu mai merge şi nu ştiu dacă se mai poate repara ceva la el aşa că daca ţin mortiş să scriu câte ceva, o voi face din nou, aici. ăsta e un blog de serviciu;)) în care-mi permit să scriu şi banalităţi, cum ar fi, de exemplu, experienţa bacalaureatului sau… ce mai fac eu, în general.

m-am mutat aici: http://sandibelle.youzone.ro

http://sandibelle.youzone.ro

cum decurg pregătirile pentru bac…

 descrierea pozei: în prim-plan roxy, stânga-un pic din mada şi…restul fetelor silitoare. eu nu’s.

        Mai sunt aproximativ 2 luni si, se pare, că trebuie să mă prezint la examenul de bacalaureat…Sunt pregătită? NU! păi de ce? păi în tot răstimpul ăsta – din toamnă încoace – am tot tăiat frunză la câini, am trăit într-o inconştienţă care, în mod normal, nu mă defineşte dar, uite că …se mai întâmplă. La mine în clasă copiii învaţă pe rupte, chiar şi cei care în 4 ani de liceu nu ştiau ce e aia o tema, acum s-au apucat frate de învăţat!

      Cu matematica sunt în pom şi-n aer. Te cred şi eu, având un dirig de treabă care, până acum m-a tolerat aşa - venind la orele lui ca la film. Dacă se-ntâmpla să mă scoată la tablă şi eram total pe lângă subiect – şi nu de puţine ori a fost aşa- îi zâmbeam, îmi zâmbea şi mă întreba ce cărţi am mai citit, una-alta!!! Am colege  pregătite foarte bine la mate [să mai precizez că sunt la profil mate-info intensiv?] şi, pe această cale le mulţumesc (în special Roxanei şi Mariei) pentru că m-au lămurit uneori asupra unor probleme…dar ce să faci când nu te duce capul? când gândeşti ca melcul şi, mai ales, când nu înţelegi chineza asta?! îmi răspunde o voce: învaţă chineză!

    La biologie pe cât de uşor am învăţat, pe atât de repede s-au şters informaţiile.

    Franceza dintotdeauna mi-a plăcut şi nu-mi fac probleme.

    Iar, la română…colegii au impresia că dacă am participat la enşpe olimpiade, înseamnă că ştiu totul, că sunt geniu ) dar nu e deloc aşa. Ca să te poţi descurca aici, trebuie să ai un orizont (cultural) cât de cât, adică să fi citit în ăştia 4 ani nu numai bibliografia obligatorie , dar mai ales, şi cu toată sinceritatea o spun: să toceşti. Nu am nici cea mai mică încredere în improvizaţie [la examene]. Am mai spus-o şi-n alte locuri, calitatea nu e un accident. Cineva m-a contrazis aici. Şi eu completez:  recunoaşterea calităţii poate fi, da, un accident. Bineînţeles că Ideală ar fi aprecierea adevăratei valori, dar mai sunt şi accidente. Iar genii?!hmm…rar sunt oamenii inspiraţi aşa că, să nu lăsăm calitatea în voia sorţii:P

    Eu vorbesc? hai că trec la învăţat :^O

Nota bene

                     

Ploaie nemântuită…

~~~~~~

Te aflu iarăşi lângă perechi de umeri
repetate la nesfârşit.

Depărtarea ta de umbre e nesfârşită,
pe străzi lăturalnice.

Caută în serile seci artera principală.

În jur circulă toţi, cu gene negre,
cu aluniţe aşezate pe-ascuns.

Găseşte bucăţi din umbrela
pe care ai deschis-o treptat,
alergând prin ploaia nemântuită.

stropii săreau
să grăbească mersul
hainelor reci

Am început
şi nu ne-am sfârşit

fugind

am încetat sa punem virgule între urlete.

Marginile fustei vişinii
erau
înghiţite de liniile bulevardelor.

Au murit crinii,
neputând să se agaţe de piciorul ei…

~~~~~~

Nota bene–> Poemul aparţine unei fete din Câmpulung, pe nume Georgiana B – îmi place s-o numesc prietenă – pe care am vazut-o [până acum] numai de 3 ori!!! Iar “evenimentul” care a favorizat întâlnirile astea a fost …olimpiada de română.
         Nu o cunosc decât foarte puţin (aş putea spune chiar, numai pe baza percepţiilor - vizuale/auditive - desfăşurate în cel mult 3×3=9 ore, dintre care atenţia asupra ei s-a îndreptat în jur de 5×3=15 minute, că doar era cazul să mă concentrez în primul rând la ceea ce trebuia să scriu pe foaia de examen:P ). Astfel, vreau să subliniez faptul că îţi pot trece prin minte o droaie de idei – expresie atât de des folosită de profa de fizică- cu toate că experienţa de viaţă, faptele concrete, se desfăşoară într-un timp-de multe ori-foarte scurt. 

        N-am schimbat nici multe vorbe cu ea în afară de “tu eşti fata de anul trecut?”, “ce notă ai luat?”, “cum ţi s-au părut subiectele?”… propoziţii rostite poate din convenienţă, din…necesitatea de a întreţine o conversaţie, o brumă de conversaţie”:)”) asta în ceea ce mă priveşte, că mai sunt şi oameni pentru care vorba, în general, e o necesitate organică.

        Anul ăsta olimpiada a fost pe 29 martie -la Piteşti-o zi în care natura, cel puţin, a fost veselă: zi însorită…N-o să menţionez aici că dintre cele trei eseuri care se cereau redijate (o să mă debarasez, în curând, şi de franţuzisme), 1.demonstrarea antisimbolismului bacovian!!! mi-a dat -atât mie, cât şi Laurei, o fostă colegă din generală, acum colegă de suferinţă:() – dureri de cap…spre deosebire de celelalte subiecte: 2.  analiza unui fragment dat, aparţinând lui Ion Vianu şi 3.eseu liber despre ceea ce înseamnă [pentru noi] lectura, cititul. Eh…lasă, nu s-a terminat viaţa… Nu că ar fi spus sau insinuat cineva asta [în afară de mine] Important e că am revăzut-o pe Georgiana, care m-a surprins şi prin talentul ei literar şi prin sensibilitate…

         Referitor la elementele de vestimentaţie care mi-au atras atenţia la ea, ultima dată: un palton verde, nişte bocanci de roackeritză :X cam atât…aaa şi faţa ei parcă neschimbată. Avem doar aceeaşi vârstă şi, deşi poartă ochelari, parcă nu arată aşa de obosită şi de extenuată ca mine

         Cum de am uitat să precizez că, acum 2 ani, “am dat” de Georgiana şi pe la un concurs de creaţie unde ea obţinuse premiul III, ce-i drept, atunci ea n-a venit la Bucureşti în ziua festivităţii [de premiere] (şi pentru asta am pus ghilimelele de rigoare:D). Aşa că… nu se ştie când o voi mai întâlni. Până acum, se vede că hazardul a ţinut la intersectarea destinelor noastre “:P” sau poate e vorba doar de acea predispoziţie pentru  de care vorbea fratele nostru întru blog Adrian Ciubotaru?!  Oricum, un lucru e cert: fiecare om e urmărit  de georgiana lui.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

blogul, o pierdere de timp?